Echipa inseamna munca anonima a fiecarui membru

Cei care au vazut, pe viu sau prin intermediul canalelor media, o competitie ai carei protagonisti erau caii au trait cu siguranta momente de uimire, admiratie, entuziasm si efervescenta emotionala.

Ce face ca o competitie de sport ecvestru sa fie atat de spectaculoasa? Raspunsul este cat se poate de simplu: calul. Desigur ca este nevoie si de o multime de oameni ca astfel de evenimente sa se intample.

Din punct de vedere al echipei, competitia de sport ecvestru este un subiect interesant de analizat deoarece intrecerea se desfasoara intre echipele compuse dintr-un cal si un om, iar rolul de lider este jucat in mod alternativ de unul sau de celalalt membru al acestui binom.

In aceeasi competitie exista un alt plan in care putem analiza modul de functionare al unei echipe: planul organizatoric – echipa care orchestreaza desfasurarea concursului.

Aceasta a doua echipa este cea care face ca prima (calul si calaretul) sa se bucure de conditiile necesare realizarii unui spectacol incantator pentru audienta.  Luminile reflectoarelor sunt in permanenta orientate catre cal si calaret. In spatele lor, o multitudine de oameni contribuie in mod anonim la realizarea unui spectacol fascinant.

In calitate de spectatori, noi vedem rezultatul, spectacolul, clasamentul. Prin intermediul acestui articol va invit sa facem un mic tur de culise, in spatele “spectacolului” si sa analizam rolurile din cadrul acestor echipe. Am ales drept ghid al acestei incursiuni pe dl. Alexandru Iavorovski.

M.V.: Care sunt elementele care compun un concurs ecvestru?

A.I.: Imaginea alaturata le prezinta pe toate.

Doua precizari se impun:

Seful de pista este  scenograful; persoana care trebuie să puna in practica toate aspectele tehnice ale probelor, adaptand traseele la regulamente, program si nivelul concurentilor. De priceperea, pasiunea şi inspiraţia Sefului de Pista depind succesul ori esecul unei competitii.

In absenta Delegatului Tehnic, el preia responsabilitatea tuturor problematicilor tehnice, dand indicatii pentru imbunatatirea terenului si constructiei obstacolelor, atat pe terenul de concurs, cat şi pe cele de incalzire ori asteptare.

Abilitatile sale il plaseaza nu doar in randul oficialilor, dar si in cel al antrenorilor. El este antrenorul din weekend, suplinind adesea inabilitatile instructorilor de la cluburile ce nu-si permit tehnicieni confirmati.

Selecţia şi ameliorarea raselor se face si prin munca si competenta sa.

Delegatul tehnic este oficialul cu cea mai mare cunoastere, acoperind toate aspectele tehnice si oragnizatorice.  El/ea interactioneaza cu organizatorii, concurentii, proprietarii si reprezentantii media. Trebuie sa aiba solutii pentru toate situatiile, mai ales pentru cele neprevazute (furtuna, anularea competitiei, deces, situatii de criza, etc.). El/ea e regizorul.

M.V.: Observam 3 categorii principale: 1) sportivii, 2) organizatorii, 3) publicul – media – sponsorii. Ne propunem sa facem o incursiune in primele doua categorii.  Intr-o competitie “obisnuita”, care este raportul intre numarul de persoane din echipa de organizare si o unitate de concurs (cal+calaret)?

A.I.: Din păcate (din perspectva costurilor), fie că ai 70 starturi la atelaje (e.g.), fie doar 7, echipa de organizatori are o componenta minima obligatorie. Motivul: trebuie să construieşti un traseu standard cu 8 obstacole, să ai cca 10 observatori COMPETENTI, 10 cronometrori COMPETENTI pe lângă obligatoriul sistem electronic cu minim 10 celule,  10 oficiali COMPETENTI, 3-4 medici COMPETENTI, un teren de dresaj şi gherete pentru 5 arbitri, parcursul de conuri cu cca 25 de porţi, un  traseu de maraton de peste 15 km, acelaşi cuantum de premii (având în vedere că, potrivit reglementărilor FEI şi FER, minimum 5 participanti vor fi premiaţi).

Sigur, in cazul unei participari mai putin numeroase, numărul de adăposturi va fi mai mic, dar tu ca organizator vei afla asta uneori prea târziu (4 saptămâni înaintea startului, când ai inchiriat deja boxele mobile).

M.V.: Exemplul pe care tocmai l-ati descris se refera la o competitie in care numarul participantilor poate varia intre mai putin de 10 si peste 50 insa echipa de organizatori numara oricum un minim de 39 de profesionisti si o intreaga serie de mijloace materiale care compun parcursurile necesare alaturi de logistica referitoare la cazarea cailor, premii si toate serviciile conexe acestora.

A.I.: Corect. Alaturi de acestia putem adauga personalul de mentenanta si o echipa de voluntari. In plus fata de aceasta diferenta in termeni de numar de persoane implicate, atunci cand numarul de participanti este mic încasările sunt mai mici (dramatic), pentru că taxa de start va fi multiplicată cu 7, nu cu cu 70. Acesta este motivul pentru care, de pildă, în ultimii 3 ani au fost anulate sau strămutate 3 Campionate Balcanice la diverse discipline.

M.V.: Nu scapam deci nici aici de buget, planificare, eficienta si eficacitate?

A.I.: Ca in orice activitate trebuie sa ai un business plan. Afacerea are insa succes doar daca managerul este dublat de un profund cunoscator al capacitatii de regenerare a domeniului. Exista tehnicieni care fac lucruri minunate, care creaza realmente valoare, si totusi, nu-si vand marfa, nu sunt profitabili. Aici e vorba de marketing, de fler, de inspiratie. Aparitia progresiilor de Free Style (Dresaj pe muzica) a produs nu doar o emotie estetica sincretica dar si cel mai mare success de casa pentru sporturile ecvestre olimpice. Incepand cu 1986 (Atlanta), dresajul a devenit dintr-un sport plictisitor si rezervat parca doar initiatilor, un music hall pentru toate gusturile si varstele.  In egala masura, olandezul Jan Tops a dat un nou impuls concursurilor de obstacole, inventand in 2006 o noua formula de competitie:  Global Champions Tour.

M.V.: Cine este liderul formal in echipa de organizatori?

In functie de situatia specifica la care ne referim, poate fi vorba de Directorul de Concurs sau de Delegatul tehnic.

M.V.: Va rog sa detaliem rolurile care influenteaza cel mai mult competitia: care sunt si cum le influenteaza pe celalte?

A.I.: Evident, poziţia Comitetului de Organizare (CO) este centrală; nici un technician nu poate face ceva semnificativ fără suportul total al CO-ului.

In calitatea mea de oficial şi raportor FEI aş vrea să vă împărtăşesc o concluzie la care am ajuns după o experienţă de 20 de ani în care am străbătut tot continentul european.

• La Obstacole, rolul decisiv este al Şefului de Pistă; el poate transforma un concurs într-un success, dar şi într-un eşec.
• La Anduranţă, rolul Medicului Veterinar este colosal; un medic competent şi onest poate să ducă aproape singur o competiţie.
• La Atelaje (Driving) şi Concurs Complet (Eventing), cel în jurul căruia gravitează echipa este Delegatul Tehnic; el gestionează şi oferă consiliere tututror.
• La Dresaj şi Voltije, Arbitrul este apăsat de o responsabilitate individuală imensă

M.V.: Nu pot sa nu remarc faptul ca 3 din 4 exemple prezinta ca principal influentator un rol care nu este din punct de vedere administrativ-formal liderul echipei de organizare. Ne puteti explica

de ce in aceste cazuri influenta majora apartine rolurilor mentionate?

A.I.: Toate cele patru joburi sunt tehnice. Daca managerul este Jan Tops, de pilda, atunci el se poate lipsi de delegatul tehnic, deoarece cunoaste  intimitatea fenomenului. Altminteri, cum ar fi asigurate cele 4 deziderate:

M.V.: Ce face ca o competitie sa fie excelenta si o alta nu?

A.I.: Buna pregătire (do your home work) a tuturor factorilor implicaţi, comunicare şi colaborare, o sustenabilitate financiară responsabilă,
participare (start list) de calitate, un bun PR şi susţinere media, nu în ultimul rănd, noroc [vreme, situaţii neprevăzute (cum a fost cazul Hickstead la Verona)].

Plus tot ce am uitat.

M.V.: Sa revenim la primul plan de echipa: cal – calaret. Cine este liderul?

A.I.: Poate cel mai tipic exemplu este modul în care responsabilitatea migrează de la un partener la altul de-alungul celor 5 faze ale sariturii:

1. Apropiere                      Approach            (responsabilitatea calaretului)

2. Bataie pe prag              Take-off              (responsabilitatea calului)

3. Planare                           Mid-air              (responsabilitatea calului)

4. Aterizare                        Landing             (responsabilitatea calului)

5. Reluarea galopului        Get away          (responsabilitatea calaretului)

M.V. Observam ca in mai mult de jumatate dintr-o saritura calaretul este un simplu follower?

A.I.:  In primul rand, el (calaretul) este autorul care creaza softul. Acasa, in sutele de ore de lucru.

In al doilea rand, repartizarea aceasta a sarcinilor este grosiera din ratiuni didactice; in fond, de pilda, in faza de planare, calare
tul face discrete ajustari pentru a asigura primirea pe un picior sau altul. Nimic nu este in alb si negru.

Dintr-o perspectivă mai panoramică, mă gâdilă degetele să dau click pe o imagine:

Multumim, dle Iavorovski!