Usa cu maner pe o singura parte

Bunul simt al designului dicteaza ca usile obisnuite sa aiba doua manere, cate unul pe fiecare parte.

Exista desigur exceptii, precum usile pe care se circula intr-un singur sens sau usile rotative, sau usile care pur si simplu nu au manere.

Dincolo de acestea, mai exista o exceptie, o usa cu un maner pe o singura parte, desi sensul de circulatie pe respectiva usa nu este unic. E usa de acces catre miezul nostru, ca oameni, catre credintele si valorile noastre cele mai adanci si bine pazite.  E usa dincolo de care se gasesc raspunsurile la intrebarile « Daca?» « De ce?», « Pentru cine?»  si « Cand?».

Unii dintre noi am pierdut in mod tragic cheia. La altii, broasca e stricata si daca incearca sa invarta cheia constata ca mai intai trebuie sa faca alte modificari inainte de a putea deshide usa. Pentru unii, balamalele au cam ruginit si e nevoie de mai multa energie ca sa deschida usa. In cazul altora, balamalele sunt unse, usa nu scartie deloc, dar proprietarul nu a gasit inca motivul sau momentul sa deschida usa. Unii abia astepta sa bata cineva la usa ca sa aiba motiv sa deschida.

Si uite asa am cam portretizat tipologiile de oameni pe care eu i-am vazut expusi unui eveniment (declarat) educational sau unui proces de schimbare (definit sau nu ca atare) intr-un cadru institutionalizat (formal sau informal).

In contextul acestor activitiati educationale am ajuns sa spun povestea usii cu un singur maner, cel de pe interior. Oricat de multe intamplari sau oricat de multi oameni ar incerca, schimbarea nu poate fi facuta decat din interior. Progresul e o responsabilitate individuala. Eu sunt singura care ma pot face pe mine insami sa progresez. Punct!

Conteaza mediul, veti spune. Sigur ca da. Conteaza oamenii care te inconjoara. Absolut! Si la sfarsitul zilei conteaza ce faci tu cu mediul, intamplarile si cum iti alegi oamenii care te inconjoara.

Poti fi expus la o multitudine de … (completati voi cu intamplarile sau oamenii la care doriti sa fiti expusi), iar dupa, conteaza ce faci tu cu acea experienta, acele informatii si acele relatii.

Cei mai multi nu fac nimic. Unii fac ceva. Putini fac ce au nevoie sa faca ca sa progreseze.

In plus, problema usii cu manerul pe interor este ca in codul de acces exista foarte putina logica si foarte multa emotie. Nu incercati sa cereti deschiderea usii pe baza unor argumente rationale. Nu functioneaza. Si da, timpul e un ingredient esential.

In calitate de facilitator educational eu am batut la multe astfel de usi. La unele chiar am insistat mai mult decat ar fi trebuit. Pana cand am invatat lectia usii cu un singur maner, cel de pe interor. Si apoi am invatat sa-mi concentrez atentia. Am baut la toate usile, cu energie si entuziasm si apoi am insitat acolo unde am auzit zgomot pe partea cealalta, in semn ca cineva isi doreste sa deschida usa. Acolo unde momentul in care eu am batut la usa s-a potrivit cu cel in care proprietarul a dorit sa deschida am fost martora unor progrese absolut uimitoare, chit ca uneori erau putin perceptibile in lumea exterioara si mai mult concentrate in cea interioara. Procesul educational are nevoie de ambele parti: cel care faciliteaza si cel care beneficiaza. Oricare dintre ele lipseste la apel, procesul educational inceteaza.

Am descoperit de curand o expresie care a facut lumina in povestea mea cu usa cu un singur maner si care apartine lui John Hattie: „predarea poate fi delegata, invatarea nu, pentru ca aceasta din urma se desfasoara in mintea beneficiarului”. As indrazi sa completez, „si in inima sa”.

Astfel, oricat de bun ar fi facilitatorul, profesorul sau antrenorul, daca beneficiarul, elevul, sportivul nu are disponibilitatea de a invata, procesul educational adevarat nu se va putea desfasura.

E nevoie de amandoi. Cineva sau ceva poate sa bata la usa, poate chiar sa o darame. Dar numai noi putem deschide usa progresului nostru personal, de orice fel.

Si da, deschiderea usii genereaza vulnerabilitate si noi nu am fost educati cum sa gestionam vulnerabilitatea.  Ne raman ca instrumente pentru decizie increderea, discernamantul, intentia si planurile de viitor.