Limitele m-au eliberat

Îmi plac foarte mult discuțiile pe care le am cu diverși colegi și clienți în care punem cap la cap felul în care urmează să proiectăm și să implementăm un proiect. Este o discuție frumoasă, creativă, în care fiecare parte implicată pune pe masă cele mai fanteziste, uimitoare, utile și uneori nebune soluții posibile. Parcă am fi într-o bilă de creativitate unde orice este posibil. Dar brusc, în ușa bulei de creativitate bate bugetul și timpul, cei doi păzitori ai realității care stabilesc limitele. Personal îmi place să încep cu definirea limitelor: poate fi numărul de beneficiari direcți, poate fi perioada de timp, bugetul, subiectele. Oricare ar fi limitele, îmi place să încep cu ele pentru că mă ajută să mă poziționez în contextul general și specific.

Ideile creative, într-un brainstorming, sunt nelimitate, ceea ce face dificil procesul de selecție, dacă nu sunt stabilite limitele. Apoi, există părtiniri: dacă găsiți o soluție foarte atractivă, dar acea soluție depășește limitele și nu vă împăcați cu ideea, cel mai probabil vor ieși la suprafață frustrările. „Aceasta nu este ca acea idee grozavă pe care am avut-o” sau „Uitați-vă la toate beneficiile pe care aceasta soluție le aduce”, chiar dacă unele dintre ele în afara domeniului de interes al proiectului.

Există și capcana lamentării „Măcar dacă am fi încercat …”. Și atunci intră în scenă redefinirea problemei ca tehnică de rezolvare a problemelor. Părtinirea unei idei și redefinirea problemelor pentru a pune în practică soluția care depășește limitele pot fi destul de costisitoare atât din punct de vedere al timpului, cât și al banilor. Dacă doriți să redefiniți problema, faceți acest lucru înainte de a începe să căutați soluții.

Doar după ce am stabilit perimetrul a ceea ce îmi place să numesc „locul meu de joacă”, pot începe să lucrez la „designul interior” al proiectului respectiv.

Am lucrat recent la un subiect care ilustrează perfect acest stil de lucru.

Căutăm o soluție pentru a ține împreună o comunitate formată din profesori, studenți și companii care, în anii trecuți a experimentat evenimente de învățare directe, face-to-face și care acum, forțați de situație, s-au cam săturat de zoom. Provocarea a venit și din faptul că o parte din beneficiari aveau acces limitat la dispozitivele electronice și la conexiunea la internet necesare.

Odată stabilite limitele, concentrarea asupra nevoii reale este cea mai simplă modalitate de a găsi cea mai potrivită soluție. Și mă refer la concentrarea cu adevărat asupra nevoii, dincolo de cuvinte și descrierea pe care clientul o oferă. Nevoia are multe straturi: începe cu brieful inițial, ia în considerare experiențele anterioare ale beneficiarilor etc. Cheia este să avem răspunsul clar la întrebarea „Care este nevoia reală pe care încercăm să o adresăm?”. Este nevoie de răspuns sincer din partea tuturor părților implicate și poate este nevoie să fie adresată de mai multe ori, pentru a descoperi nevoia reală.

Când așezi toate nevoile pe un singur palier de proiecte, se vede clar că unele dintre aceste nevoi se potrivesc perfect direcțiilor de dezvoltare, altele deloc. Cu limitele la locul lor, este foarte simplă alegerea a ceea este fezabil, lucru care va spori numărul soluțiilor, în funcție de criteriile alese.

În exemplul de mai sus, definiția unor limite foarte stricte, plus o concentrare riguroasă asupra nevoilor ne-au ajutat să găsim o soluție foarte creativă, într-un timp foarte scurt. Provocarea nu a fost nicidecum simplă: beneficiarii formează 3 grupuri foarte distincte și nevoile lor sunt atât de diverse, încât, în ​​contextul actual, au foarte puține intersecții. Este ca și cum ai avea un loc de joacă foarte îngust despre care descoperi că este, de asemenea, și scurt. Plecând de la ideea că ceva mic poate deveni și mai mic, dar cu impact, am reușit să găsim soluția care să răspundă nevoilor tuturor celor 3 categorii de beneficiari și să se îndrepte spre obiectivele proiectului.

Limitele funcționează ca dispozitive de concentrare pentru mintea mea. Și mi s-a demonstrat că o abordare concentrată dă de obicei rezultate foarte bune și este foarte eficientă. Știu că soluția este acolo, așa că energia mea se îndreaptă spre găsirea ei, în loc să rătăcească exclusiv prin bule de creativitate.

Aud frecvent că libertatea este cheia. Mi se pare înfricoșător faptul că această afirmație rareori include un detaliu foarte important: ”Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea ta. Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea mea”. În mod ironic, libertatea este în realitate un sistem dinamic de limite.

Am observat că înțelegerea modului în care limitele se mișcă și se transformă îmi permite să creez libertate acolo unde am nevoie.