Bucuria domiciliază în interior

A durat 2 ani de când am pornit demersurile active pentru o procedură de achiziție care implică multe elemente – unele administrative, altele care depind pur și simplu de dorințele unor alți oameni.  La final, am sărbătorit cu o conversație și un ceai cu un cuplu de prieteni. A fost ea, cea care ne-a atras atenția, că uneori, cele mai frumoase momente merită în adevăratul sens al cuvântului, acest tip de celebrare – intimă, calmă, punctuală.

Știm (?) să ne bucurăm, de cele mai multe ori, atunci când ne luă o casă sau o mașină, atunci când suntem în vacanță sau când ne laudă un client. Ceea ce este perfect firesc. Dar la fel de firesc este să ne educăm să ne bucurăm și de lucrurile mai mici, care ne țin cu mintea întreagă pentru că ne aduc în prezent, acum și aici, cum spun specialiștii psihologi.

Experții și noi

Tom Meyvis, de la NYU Stern School of Business spunea că „oamenii tind să supraestimeze cât de mult evenimentele și experiențele pe care le trăiesc le vor influența gradul de fericire pe termen lung. În mod real nu contează. Pe termen lung, fiecare dintre noi revine la nivelul său de bază de fericire.”

Povesteam recent cu un prieten care îmi spunea că nu se mai bucură de lucrurile mici care ne fac tuturor plăcere. ”Nici măcar nu mai știu care sunt lucrurile mici care mă bucură…”, îmi spune cu o față destul de tristă. Ceea ce nu remarca el era că însuși faptul că putea să poarte această conversație cu mine, era un motiv de bucurie simplă și sinceră. Faptul că era sănătos, că avea prieteni cu care să vorbească despre starea lui, erau noi motive, mici, de bucurie și recunoștință.

”Avem credință că trăim veșnic. Deși fundamental ne este frică de moarte, uităm că suntem pasageri prin această viață. Considerăm că avem tot timpul din lume să ne bucurăm de soare, de râsul sincer al unui copil  sau de un ceai bun cu prietenii. Lasă că fac mâine, ne spunem cel mai des. Ceea ce nu știm este că ne amânăm, ne lăsăm pe a doua zi, generarea de chimie bună în creier. Hormonii pe care îi secretă creierul uman atunci când ne bucurăm. Așa numiții hormonii ai fericirii, au un rol crucial în crearea și instalarea stării de bine și de sănătate mintală”, spune colegul meu, psihoterapeutul Alexandru Bușilă.

Toti specialiștii sunt de acord: primul și cel mai accesibil lucru pe lista lucrurilor mici care ne aduc bucurie este recunoștința. Recunoștința sau gratitudinea este un sentiment durabil de afecțiune, nutrit față de o persoană sau pentru un lucru bine făcut. Practicarea recunoștinței este ca un sport, care construiește rezerve de energie bună. Un șotron desenat cu creta pe asfalt și care te cam îmbie la joacă, mirosul de cafea și cozonac, râsul zglobiu al unui copil, razele soarelui. Putem să le ignorăm și să ne concentrăm pe bucuriile mari, oferite de diverse tipuri de achiziții, care durează între câteva zile și câteva luni. Sau putem să practicăm recunoștința față de orice aspect al vieții, iar sentimentul de bucurie, produs de chimia bună, ne poate însoți pe parcursul întregii vieți.

Trăirea e interioară

Cunosc oameni care sunt cronic nemulțumiți. Completați voi spațiul pentru motiv: vremea, culoarea frunzelor plantelor din grădină, pardoseala din casă (pusă acum 1 an), profesorul de franceză al copilului, faptul că trebuie să se întoarcă din vacanță acasă etc. Cum spațiul interior e ocupat cu nefericire și nemulțumire, indiferent ce se întâmplă bine sau frumos afară, niciodată nu își va găsi loc pentru a fi trăit, pentru că trăirea e interioară.

”Viața se desfășoară în fiecare clipă. În aceste condiții este imposibil să nu existe motive sincere de recunoștință în fiecare zi. Le recomand pacienților mei ca la finalul fiecărei zile, înainte de culcare, să numească 3 – 4 lucruri pentru care sunt recunoscători și apoi să conștientizeze cât de importante sunt, de fapt acele lucruri. În scurt timp, creierul va ști să recunoască micile bucurii ale vieții și să fie recunoscător pentru ele, motiv pentru care va produce chimie bună, chimia pozitivă”, afirmă psihoterapeutul Alexandru Bușilă.

Ce pot și ce nu pot influența eu

Îmbrățișările, ciocolata, discuțiile cu prietenii, joaca, râsul unui bebeluș, răsăritul sau apusul soarelui, un somn bun, o mâncare pe gustul nostru, un prosop cald. Sunt doar câteva mici aspecte pentru care ar trebui să fim recunoscători, să ne bucurăm că ne putem bucura de ele și să ne umplem corpul de energie bună.

A te bucura de lucrurile mici nu este opusul universal valabil al tristeții, furiei, fricii. Este doar vorba despre onestitatea de a crea spațiu astfel încât toate emoțiile să fie trăite și energia lor folosită. Ar fi la fel de nefast să fim tot timpul bucuroși precum este să fim tot timpul nemulțumiți.

Expresia ”bucuria domiciliază în interior” este doar  scurtă reamintire că harta noastră interioară este vastă și merită din când în când să mai explorăm și cărările mai puțin bătute.

Apoi este un îndemn să mai sărbătorim și succesul procesului sau etapele intermediare, nu doar rezultatul. Să ne bucurăm de cine suntem, nu doar de ce facem. Uneori vom face tot ce ține de noi și rezultatul tot nu va fi cel scontat. Alteori, vom face foarte puțin și rezultatele vor fi spectaculoase.

Ilustratie: cromaconceptovisual – Pixabay