A cui este emoția aceasta?

Din seria ”Conversații Lilliput” – scurte dialoguri sub formă de întrebări și răspunsuri.

La ce ne referim când spunem ”Emoție, emoții, emoționat”?

Cuvântul emoție provine din latinescul emotionis, în traducere impulsul ce aduce reacții. În psihologie este definită ca o modalitate de percepție a elementelor și relațiilor dintre realitate și imaginație, exprimată fizic prin intermediul unor funcții fiziologice, ca expresia facială sau ritmul cardiac și ducând până la reacții de conduită.

A cui este emoția aceasta?

Uneori e a mea, uneori e a ta, din când în când e a altcuiva, care nu este prezent în interacțiunea care naște întrebarea.

Dacă o simt, nu e a mea?

Tu o trăiești și e a ta, în sensul a ceea ce simți. Ce vreau eu să spun e că uneori, sursa ei nu îți aparține în totalitate, astfel că emoția poartă în ea o alta, care nu provine din interiorul tău ci și din exteriorul, contextul tău.

Îmi poți da câteva exemple?

Îmi vin în minte, pe repede înainte: frustrarea, furia și rușinea.

Ajung să simt frustrarea altcuiva uitând să întreb ”Pentru cine este important?” atunci când cineva mută în agenda mea activități care în realitate sunt de o extrem de mică importanță pentru mine. Aceste activități îmi consumă energia necesare celor importante pentru mine.

Simt rușine pentru ceva ce altcineva (nu) a făcut, pentru că îmi întind responsabilitatea dincolo de ceea ce este realmente responsabilitatea mea.

Car cu mine furia cuiva care a fost înaintea mea, probabil atât de rănit și trist, încât nu a știut sau nu a putut să se vindece, astfel ca a pus la păstrare ceva pentru mai târziu.

Ce pot face?

Începe prin a te întreba a cui este emoția. A defini care este emoția ta și care nu este unul dintre cele mai eficiente moduri de a identifica punctul de start. De aici te vei putea orienta pentru a decide ce să faci mai departe.