Arta subtilă a nepăsării

„Arta subtilă a nepăsării” de Mark Manson deși era de mult pe lista mea de citit, reușea cumva să nu ajungă chiar în mâinile mele. Această situație a fost rezolvată cu ocazia Crăciunului anterior, astfel că începutul de an m-a surprins cu creionul în mână, subliniind de zor pasaje din această carte.

Cantitatea de texte subliniate este primul argument pro-lectură pentru Arta subtilă a nepăsării.

Al doilea argument este acela că, în ciuda titlului, cartea tratează cu mare responsabilitate subiectul  „valori”. Cum acesta este un subiect nucleu în mai toate programele LEADERS, chiar am fost curioasă să descopăr unghiuri noi sau să verific ceea ce deja știam și predam.

Astfel, lărgind cadrul, cartea aceasta poate fi privită ca o scriere despre decizii, mai mult sau mai puțin conștiente, mai mult sau mai puțin asumate, mai mult sau mai puțin strategice, punct unde intervin valorile.

Am confirmat câteva concepte despre care am mai scris și predat, și m-a surprins cum Mark Manson a reușit să le asocieze în mod logic în atât de puține pagini. Scrierea este neobișnuit de directă fără să fie neapărat directivă.

Am confirmat:

• Importanța lui NU
• Faptul ca libertatea e un joc al limitelor iar mingea din teren se numește „decizie”
• Filtrele de percepție sunt o prezentă constantă și continuă de care trebuie să ne reamintim (des)
• Nu este despre CUM ci despre De ce

Mi-a plăcut foarte mult Legea Manson a evitării: „Cu cât ceva îți amenință mai mult identitatea, cu atât vei evita lucrul respectiv” și aplicarea ei asupra procesului de (re)crearea viziunii individuale.

De regulă utilizez triunghiul gând – emoție – acțiune. Acum am adăugat în portofoliul de unelte de lucru și triunghiul  Actiune – Inspiratie emoțională  – Motivație. Principiul „triunghi” înseamnă că indiferent din ce colț tragi sfoara, vei mișca întreg ansamblul. A ține minte că e vorba despre un triunghi te ajută să ieși din impas atunci când realizezi că e cazul să schimbi colțul de care tragi.

Spun adesea, mai ales în legătură cu subiecte precum managementul timpului (al energiei individuale, dacă e să mă exprim corect), VUCA sau Viziune că fiecare dintre noi decide ce preț plătește pentru ceea ce își dorește. Că decizia e informată, asumată, strategică sau nu, e o cu totul altă discuție.  Întrebarea pe care o adresez este „În ce monedă preferi să plătești prețul pe care îl ai de plătit: bani, timp, competențe, energie, atenție, relații, reputație, valori?”

Am găsit în Arta subtilă a nepăsării o altă întrebare, din același registru: Care e durerea pe care vrei s-o înfrunți?