Energia consumată nu poate fi mai mare decat cea disponibilă

Energia consumată nu poate fi mai mare decât energia disponibilă. Și totuși, noi avem de multe ori impresia că putem consuma energia noastră individuală, în regim de credit. Și de cele mai multe ori, definiția noastră de credit este aceea de credit nerambursabil.

Nu poți să dormi în weekend ce nu ai dormit în cursul săptămânii.

Nu poți să compensezi lipsa de atenție față de un membru al familiei, din ultima perioadă (citiți voi aici ore, zile, ani…).

Nu poți să oferi clienților tăi ceea ce nu ai tu.

Nu poți să înveți dacă nu ești disponibil atât din punct de vedere cognitiv cât și afectiv.

Pur și simplu nu este posibil.

Energie (IN)disponibilă

Recent am fost martora unui moment ilustrativ al acestei stări de fapt. Am realizat că imediat ce m-am uitat cu adevărat la ce se desfășura chiar în fața mea, am putut să identific relativ ușor fenomenul de lipsă de energie sau ”baterie consumată” cum îi mai spun eu.

Eram la manej și câțiva participanți ilustrau procesul de vânzare a unui serviciu, în compania unui cal. Varianta 1 de ilustrație a scos la iveală câteva lecții despre unde este concentrată atenția ”furnizorului”. Și implicit despre faptul că atenția este un ceva limitat și atunci când decizi să o investești în A, rămâne mai puțină pentru B. Decizia este influențată desigur de: a) context, b) momentul în timp, c) actori (cine e și, la fel de important, cine nu e implicat), d) estimarea noastră despre cantitatea de atenție disponibilă, e) factori perturbatori.

Varianta 2 de ilustrație a fost momentul ”adevărului” în raport cu subiectul energie disponibilă vs. energie necesară. Până la jumătatea ”procesului de vânzare” totul a mers bine, sau cel puțin așa am văzut noi, cei care eram observatori. Apoi, bateriile fiind deja aproape de limită, procesul de vânzare a fost abreviat, tăiat pe diagonală. Toată lumea ”s-a întors acasă” cu obiectivul neîndeplinit, ceva tristețe, un pic de frustrare, toate amestecate într-o foarte clară intenție ”vroiam doar să se termine”.

Uneori o pauză este mai potrivită decât orice acțiune. Spun asta de multe ori, în sală, la cursul de Managementul Energiei (pt ca al timpului e imposibil). La manej mi-am adus aminte cât de evident este acest moment, dacă ai ochii deschiși și suficient de multă grijă pentru participanții la procesul în desfășurare.

Aici au loc doua dialoguri: tu cu tine, și tu cu ceilalți (sau ceilalți cu tine). Ce îți spui ție în astfel de momente? Ce le spui celorlalți? Ce ți s-a spus de-a lungul vieții tale?

Aceste conversații sunt cele care modelează credințele noastre despre ce și când este posibil. Aceasta devine realitatea noastră interioară.

Cea exterioară a fost și va rămâne că nu putem cheltui mai multă energie decât avem. Creditul de energie este indisponibil. Nu ne rămâne decât să fim mai realiști în raport cu  momentele de regenerare.