The curious incident of the dog in the night-time

„The curious incident of the dog in the night-time” de Mark Haddon a fost o recomandare preluată dintr-un newsletter marca Fundația Leaders și face parte dintr-un exercițiu deliberat de a acorda mai multă atenție informațiilor care trec foarte aproape de mine, dar pe care am constatat că le pierd din vedere tocmai din acest motiv – sunt prea aproape de mine!

Văzut titlu, notat, comandat carte, citit în regim „nu o pot lăsa din mână” cu zâmbete greu de explicat dar datorate stilului în care este scrisă această carte. Mark Hadoon are abilitatea de a trata subiecte grele cu umor.

Mi-a plăcut de la cap la coadă, m-am conectat 100% la personaj, până la nivelul la care m-am întrebat la un moment dat cum de autorul a scăpat din vedere nevoia personajului principal de a face pipi. Câteva paragrafe mai încolo problema a fost rezolvată, și mă refer aici în primul rând la firul narativ și desfășurarea evenimentelor deopotrivă.

Veți înțelege ce am scris până în acest punct doar dacă ați citit deja cartea sau dacă îmi permiteți să precizez câteva detalii, fără a vă strica plăcerea unei viitoare lecturi.

Romanul este scris ca și cum personajul principal, un băiat în vârstă de 15 ani, „un matematician cu dificultăți comportamentale”, l-ar fi scris. Frumusețea textului își are una din surse tocmai aici: autorul real, Mark Haddon este, ca și mine, o persoană tipică. El reușește totuși să adopte (corect spus, să creeze în mod realist) perspectiva personajului principal. Eu am intrat în poveste cu totul: șirul gândurilor personajului principal mi s-au părut excelent, l-am putut urma îndeaproape, am trait misterul referitor la câine și drama referitoare la părinții săi și relația cu fiecare dintre ei deopotrivă. Divagațiile mi s-au părut încântătoare și perfect logice. M-am pierdut o singură data.

Lectura a fost un exercițiu de menținere a atenției, organizarea informației și flexibilizare a percepției – mai ales pentru mine care sunt o perosoană pragmatică și pusă pe acțiune.

Cititul acestei cărți este, în sine, o experiență aparte, pentru că propune direct prin cum e scrisă, o perspectivă asupra lumii diferită de cea cu care suntem obișnuiți majoritatea dintre noi. Trăiești și vezi experiența în același timp – ca și cum te-ai dedubla și fiecare dintre cele 2 entități care te reprezintă ar percepe întâmplările în mod diferit dar simultan și prin prisma aceleași minți, aceluiași corp.

Mi-au plăcut multe pasaje, precum cel care explică asemănarea dintre numere prime și viață, cel care determină că termenul ”metaforă” este în sine o metaforă și cel despre timp – spațiu și importanța unui orar.

„… time is not like space.

…

… time is only the relationship between the way different things change.

…

And this means that time is a mystery.”