A history of seeing in eleven inventions

„A History of Seeing” de Susan Denham Wade este acel tip de carte de istorie din care înveți mult mai mult decât te aștepți.

Am scris deja despre rolul poveștilor (istorice sau nu) de a forma și defini identități individuale sau de grup. Autoarea spune: „History has shown time and again that the world, seen differently, becomes a different world.”

Organizarea acestei cărți este deosebit de expresivă și cursivă: Becoming, Transforming, Believing, Observing, Showing — și identifică foarte bine impactul social al ideilor și întâmplărilor asupra imaginii noastre de sine și asupra lumii.

Cele 11 invenții la care se referă sunt: Focul (care nu e deloc o invenție), Arta, Oglinda, Scrisul, Ochelarii, Tiparul, Telescopul, Iluminatul (industrial), Fotografia, Imaginile în mișcare (animația și filmul), Telefoanele mobile (smart).

Mi-a plăcut propoziția scrisă parcă în treacăt, dar cu implicații profunde, de la pag. 9: „’No history of anything,’ a wise man once said, ‘will ever include more than it leaves out.’”

Și cu asta, începem cu subiectul „vedere”, unde sunt subliniate cele mai importante trăsături ale vederii: e incompletă, e compusă, e puternic influențată de ce este în jur, e o funcție reactivă, nu interpretativă.

Pe drumul de la o cultură preponderant orală la una preponderant vizuală, de la auz (și experiențe imersive) la văz (individual, în izolare), ne întâlnim cu focul, oglinda, scrisul și cititul — competențe care se dobândesc, nu sunt naturale.

Ne reamintim că mirosul este simțul cel mai direct conectat cu amintirile și emoțiile – știa el Proust ceva cu madlena lui!.

De fapt, aceasta pare a fi tema de substrat a întregii cărți: pe măsură ce fiecare invenție ne-a extins vederea, celelalte simțuri au fost împinse spre roluri secundare — iar autoarea ne lasă cu întrebarea dacă am atins deja un soi de „vârf al văzului”, dincolo de care ochii noștri, și noi înșine, nu mai pot ține pasul cu tehnologia.

Nivelul detaliilor alese pentru a ilustra conceptele este de admirat 😊. Cartea este o colecție de povești mai scurte sau mai lungi, astfel încât poate fi citită, recitită și chiar parcursă pe sărite.

Încheierea cărții (varianta extinsă) este briliantă: …we’ll see.

Lectură plăcută!