Ce vrăji a mai făcut pisica mea

O nouă carte cu și despre pisici, de această dată o scriere de tip colectiv, coordonată de Radu Paraschivescu, și-a găsit drum către mine. Mulțumesc Andreea!

Este de departe, cea mai amuzantă colecție de povești despre pisici. Cum poate fi citită pe sărite, va recomand să începeți cu povestea lui Gabriel Liiceanu. Dacă și aveți câteva repere vizuale din zona Cotroceni a Bucureștiului, vă veți plimba din nou pe acolo, de această dată urmărind alte indicii. Triunghiul dintre ea, o pisică și un motan redat de Ana Blandiana o să va trimită cu gândul în atât de multe locuri sau momente în timp, pentru că sigur ați trăit situația tip ”musafirul nepoftit care a stat prea mult în vizită”.

Desigur, nu ratați cuvântul înainte scris de Radu Paraschivescu. Este citat și pe coperta 4 și în mai toate descrierile cărții astfel că mă rezum la ”Vorba e veche și verificată: câinii au stăpâni, pisicile au angajați”

Mi-a plăcut înaltul grad de fidelitate al redării întâmplărilor exterioare cât și a lumilor interioare ale autorilor. M-am liniștit, nu sunt singura care extrage lecții de viață din procesul de observare al și interacțiune cu pisicile.

Mi-a mai plăcut faptul că poveștile redau onest realitatea întâmplărilor, astfel că dispariția, despărțirea și moartea sunt incluse, la fel ca în viață.

Am apreciat faptul ca autorii nu au încercat să se pună într-o lumină bună ci au optat pentru autenticitate, chiar cu riscul șifonării egoului.

Exemplu: ”…Mellvile și-a făcut o primă impresie mirezabilă despre noi, găsind suficiente motive să ne considere posesorii unui IQ cât al unei zaharnițe goale. De ce? Fiindcă neștiind (sau uitând) că pisicile văd pe întuneric, i-am lăsat în prima noapte luminile aprinse pe hol și în sufragerie, ca nu cumva să se lovească de mobilă sau să dea cu capul de vreun perete. Da, atât de inteligenți și de cunoscători eram. Ce-o fi fost în mintea lui în noaptea aceea nu se poate ști. Ce a fost în ce ținea loc de a noastră nu merită consemnat.”

Orice animal de companie ați avut pană în prezent, veți recunoaște trăirile și vă veți recunoaște în aceste povești.

Dacă ar citi, sunt convinsă că Mina și Roro ar avea câte ceva de adaugat. Până atunci, ele se bucură de o baie de soare și eu vă urez lectură placută, aștepând deja cu interes volumul similar cu și despre câini.

https://humanitas.ro/humanitas/carte/ce-vraji-a-mai-facut-pisica-mea

Am mai scris despre cărți care au personaje principale pisicile aici:

https://madalinavintu.ro/2021/12/pisici-si-carti/