Ce e rau in « A fost bine! » ?

In fata rezultatulului unei actiuni intreprinse de noi sau altcineva, daca ne aflam in ipostaza de a spune « a fost bine » inseamna ca asteptarile noastre sau ale altora au fost indeplinite intr-o (foarte) mare masura.

In articolul de fata « actiune »se refera la actiuni complexe sau chiar proiecte intregi sau faze intermediare ale acestora destinate mai multor beneficiari, din segmente diferite  care se influenteaza reciproc.

Partea urata a lui « a fost bine »

Nocivitatea expresiei « a fost bine » se naste din contextul in care este spusa. La sfaristul unui efort oarecare, vedem rezultatele, afirmam multumiti  “hai ca a fost bine” si atat! Aici se incheie analiza.

In varianta fericita in care totusi echipa isi aloca timpul si energia (cat a mai ramas dupa proiect) sa anlizeze ce a fost bine si ce nu, atunci trecem intr-o  prima etapa de dezvoltare. Ideal ar fi ca aceasta analiza sa fie facuta in proximitatea temporala a actiunii in cauza.

Care a fost planul, care au fost obligatiile, care au fost asteptarile in raport cu care « a iesit bine »?

Acestea sunt primele intrebari care ne pot face sa intelegem ce anume « a iesit bine » si mai exact, ce inseamna acest « bine ». Daca nu putem defini ce a fost « bine » nu putem replica succesul cu proxima ocazie. Si daca totusi vom avea succes,  va fi mai degraba un efect de conjunctura (o intamplare) decat progres propriu-zis. E foarte simplu sa ai succes daca definitia succesului este « flotanta » si este data  dupa ce respectivul succes a fost obtinut.

Iata momentul in care ar trebui  apara o lista de lucruri care s-au desfasurat conform asteptarilor, planului si obligatiilor. In paralel, se va naste lista de lucruri care nu s-au intamplat tocmai cum ne-am dorit, usor ineficient, cu un efort supradimensionat sau pur si simplu nu s-au intamplat deloc.

Pe baza acestei analize, unii stabilesc ce anume vor face diferit si ce vor evita sa mai faca. Cu aceeasi ocazie altii stabilesc, din randul celor care au fost « bine » care sunt lucrurile care trebuiesc facute la fel, mai mult sau mai des.

Unii analizeaza in plus si detaliul eficientei : randamentul diverselor actiuni intreprinse, randamentul sistemelor, randamentul investitiilor de orice fel.

Din nefericire, « a fost bine » este raeori urmat de aceste analize.

Motivele sunt evidente: suntem prea obositi, ne dorim prea mult sa « se termine », nu vrem sa rascolim frustrari in fata carora cu greu ne-am abtinut (saptamanile sau lunile trecute) sa nu explodam  etc.

Partea foarte urata a lui « a fost bine »

Nenorocirea adevarata se intampla cand multumirea generata de succes ne absoarbe suficient de mult cat sa nu ne mai intrebam « cat a costat succesul nostru ?».

Sa presupunem ca  « a fost bine » inseamna nota 8 pe o scara de la 1 la 10, conform standardelor tip pentru activitatea in cauza.

Ceea ce scapam adesea din vedere este ca obtinem rezultate de noa 8 cu un efort cat pentru nota 10 sau (si mai grav) cat pentru nota 12. In echipa am avut oameni supra-calificati pentru rolurile pe care le-au avut, alocarea om-rol nu a fost cea mai fericita, am avut enorm de multi timpi morti pe care nici macar nu stim sa ii identificam sau evaluam… dar cel putin ne putem mandri cu faptul ca « iesit bine ». Oare?

Acesta este punctul in care ceva pozitiv “bine” devine factor de involutie deoarece el reprezinta o destinatie la care ne oprim in loc sa fie linia de start pentru evolutie.

Cel mai important este « ce » si « cat »  de bine a fost, in comparatie cu « ce » si care sunt factorii de succes pentru urmatorul proiect de acelasi tip.

Cati dintre noi ptrecem timp si energie pentru a face aceasta analiza dupa ce « a fost bine »?