Ce învățăm de la profesorul numit context 

Contextul este cadrul în care se desfășoară toate evenimentele din viețile noastre. Conform dicționarului, conjunctură, circumstanță. Iar pentru a putea avea o experiență completă a oricărui eveniment personal, este musai o analiză a contextului. Locul, mirosul, starea de spirit, experiențele de până atunci, deschiderea față de nou, oamenii care ne înconjoară și relațiile care ne leagă etc. A trecut ceva timp de când mi-am dat seama că pentru mine, expresia „când elevul este pregătit, profesorul apare” include și un element de context. Când trebuie să învăț ceva, îmi găsesc cumva drumul către o situație care îmi cere să fac lucrurile pe care trebuie să le fac pentru a învăța orice trebuie să învăț.

Predau pentru a-mi câștiga existența, în principal subiecte de soft skills. În consecință sunt si un elev foarte silitor care învață participând la diferite activități de formare.

Cursul de design interior a fost contextul în care am învățat să aleg dintr-o experiență doar acele elemente de care am nevoie și pe care mi le doresc, renunțând firesc la tot restul. Acest curs a durat câteva luni și primeam teme în fiecare săptămână. Am început această experiență fără să știu că va trebui să mă pregătesc și acasă și, cel mai important, fără să știu cât timp voi aloca fiecărei teme. Foarte repede am simțit că mă lovesc de un perete și frustrarea a venit cu pași mici, dar siguri. Atunci mi-a răsunat în minte un clopoțel: pentru mine, acest curs este doar un hobby. Atât. Responsabilitățile mele sunt în altă parte. După frustrare, a venit eliberarea. M-am uitat la teme și am abordat doar subiectele pe care le-am considerat relevante pentru obiectivele mele de învățare. I-am comunicat profesorului coordonator care este abordarea mea față de timpul pe care îl am la dispoziție și care este nevoia mea de învățare, astfel încât să poată folosi timpul de recenzie alocat temelor mele pentru altcineva.

Procesul de selectare a temelor care mă interesau a fost unul simplu și a venit ca răspuns la următoarele întrebări: Cum aș putea să mă bucur de curs? Cum aș putea să folosesc înțelept banii investiți? Cum aș putea să îmi ating obiectivele?

Alegeți ceea ce este relevant și nu vă fie teamă să pierdeți restul.

Cei cu care interacționez direct știu că am o pasiune aparte pentru lumea ecvestră și în mod frecvent particip la diverse evenimente din aceasta lume, mai rar în calitate de calaret – competitor și mai des în calitate de membru al echipei tehnice. Aici am trait cel mai pregnant sentimentul despre cum este să lucrezi în aceeași zi în domenii de competență și în domenii de incompetență. Pe scurt, cam pierzi simțul a cine ești de fapt. Pe durata unui weekend am ajuns sa cred ca am cel putin 3 identitati diferite dar foarte asemanatoare. Lucrand la limita dintre competenta și incompetenta Ies la iveală diferite tipuri de ”eu”, care au un numitor comun. În lumea de business exista vorba aceea ca “fiecare avanseaza pana la nivelul sau de incompetenta”. Mult timp nu am inteles de ce referinta se face la incompetenta și nu la competenta. Lucrand în domenii foarte diferite de meseria mea de baza, am trait pe propria-mi piele senzatia de a fi nevoit sa faci ceva despre care nu ai nici cunostintele și nici competentele necesare. Incompetenta este cea care deseneaza perimetrul.

Transferul de competențe între domeniile de activitate este posibil, necesită multă energie și mai mult timp decât am planificat inițial. Am trăit această experiență la cursul de formare în domeniul Coaching-ului.  După prima zi de de pregătire, singurul gând era să ajung la telefon ca să o sun pe persoana care m-a asigurat ca între mine, trainer și curs va fi o potrivire perfectă. As fi avut multe de spus, dar nimic bun despre acea potrivire.

Pe măsură ce cautam nr de telefon, am avut un gând: dacă reacția mea la prima zi este atât de puternică, poate acesta este locul potrivit pentru mine, poate există câteva lecții valoroase pe care trebuie să le învăț chiar aici și chiar acum. Desigur, a fost exact așa. Deși nu am avut o experiență pe care sa o pot descrie ca “plăcută”, am învățat o mulțime de lucruri din ea.

Separarea De ce? Ce? si Cum? este cheia.

Ascultați mesajul chiar dacă nu vă place mesagerul sau dacă felul în care vă este livrat mesajului nu vă este confortabil.

Spuneți „mulțumesc” celor care v-au îndrumat în direcția corectă, fie ea și dureroasă.

Aud mereu în jurul meu oameni care se plâng de contextele în care se află. Poate este calea ușoară, dar mie îmi place să scot măduva de bine din orice situație. Consider că este modul ideal de a accepta o provocare, de a te implica în ea și de a o rezolva într-un mod care să facă plăcere conștiinței de sine.

În timp ce scriu acest lucru, viața mea arată așa: sunt mama unui bebeluș de un pic mai mult de un an, lucrez online și face-2-face în câteva proiecte de consultanță / formare. Lista lucrurilor aflate sub controlul meu s-a scurtat drastic. Majoritatea activităților depind de Junior și de timpul lui natural de masă și somn. Bun, dar pentru evoluția mea ca om, pentru a rămâne curioasă și activă, ce fac? Primul gând a fost: Nimic, ești mamă. Dar oare este de ajuns?

Apoi m-am gândit în sinea mea că aș vrea să mă reapuc de scris și că acest lucru se poate face la orice oră din zi și din noapte, adaptat la nevoile copilului. Mare plus a venit din faptul că scrisul este relevant pentru obiectivele mele profesionale pentru următoarele luni și ani.

Care sunt avantajele acestui context? Cum mă pot folosi de el astfel încât să acumulez experiență utilă? Sunt întrebări care ne provoacă să ne descoperim, să ne redescoperim și apoi sa descoperim din nou cine suntem și din ce material suntem cofecționați.