Zâmbetul lui

Vasile Coliban este de meserie stomatolog, practică escalada și eu l-am întâlnit în manej. Lista motivelor pentru care am ales să îi propun acest interviu lui Vasile este cam la fel de lungă ca interviul în sine, astfel că am să vi-l povestesc doar pe cel mai important, iar apoi vă invit și pe voi să simțiți zâmbetul lui prin intermediul cuvintelor ce urmează.

Anul trecut am pornit un parteneriat tare interesant și util, colaborarea cu sportivii profesioniști din cadrul Lotului Național de Paraclimbing. În luna mai 2021, 6 sportivi cu diverse tipuri de dizabilități – deficiențe motorii și deficiențe de vedere, au ajuns la manej pentru a-și cultiva spiritul de echipă și mentalitatea de campion. Vasile Coliban este cățărător, în ciuda dublei sale amputații de coapsă. A participat la Masterul de escaladă din Austria și la Cupa Mondiala de Cățărat Franța de anul trecut, iar în viața de zi cu zi, Vasile este stomatolog, meserie pe care o practică din 2015.

A spus “Da” educației asistate de cai pentru că a fost curios să interacționeze, pentru prima dată în viața lui, cu caii. Vasile este acel participant care prin zâmbetul sau a exprimat ce nu încape nici în mii de cuvinte. Susțin traininguri de peste 15 ani și din toți pe cei pe care i-am întâlnit, el este unul dintre cei care a spus cele mai multe tăcând și zâmbind. După cum spune chiar Vasile în interviul de mai jos pentru el, experiența a fost una surprinzătoare.

Madalina: Vasile, ce te-a făcut să accepți provocarea de a urma cursuri de educație asistată de cai?

Vasile Coliban: Curiozitatea :). Nu am avut ocazia să fiu prin preajma vreunui cal până când nu am ajuns la centrul ecvestru unde s-a ținut cursul de educație asistată de cai. Îmi amintesc că Răzvan, căpitanul nostru, ne povestea ceva despre dezvoltarea echipei și despre raportarea la succes, dar îți spun foarte sincer, eu am fost curios să văd caii și reacțiile lor.

Madalina: Și, cum sunt caii?

Vasile:  Mari, rabdători, înțelegători. Pot fi, într-adevăr un partener foarte bun și un profesor cu mult tact. Îmi vine în minte o poveste tare interesantă. După ce am stabilit contextul, am aflat regulile de siguranță și ni s-a explicat prima activitate – Orbul, Surdul și Mutul, mi-am acoperit ochii, am pus mâna pe piciorul calului și am început să mergem. Am înțeles că trebuie să am încredere atât în mine, cât și în cal, am înțeles că sunt în siguranță, dar ceea ce am aflat ulterior și am văzut pe imagini a fost că partenerul meu patruped și-a ajustat pasul la dimensiunea redusă a pașilor pe care îi pot face eu. Este uimitor cum am comunicat permanent cu calul doar prin faptul că avem mâna pe pulpa lui. Practic, printr-o simplă atingere ne-am stabilit un ritm, ne-am păstrat perimetrele de siguranță și am dus la capăt exercițiul.

Madalina: Spuneai la început că ai fost curios de reacțiile cailor. Ai fost surprins de propriile tale reacții?

Vasile: Ohoo! Într-un mare fel! Înainte de toate, caii impresionează prin prezență. Orice am face, tot 500 de kilograme au. Știu clar că nu mi-a fost frică, mai degrabă am fost curios. Astfel mi-am dat șansa să explorez și să exploatez reactiile mele – curaj, încredere de sine, Aha-uri de moment etc., cât și ale cailor implicați în activitate, dar și pe cele ale colegilor din Lot. Am fost mult mai atenți, chiar grijulii, unii cu ceilalți. Am râs când am auzit că există un exercițiu care de numește Orbul, Surdul și Mutul, ținând cont că 3 dintre colegii mei prezenți au deficiențe de vedere. Am primit încurajări, am fost înțeles când am spus nu, am fost apreciat pentru curaj. Ce vreau să spun este că am avut parte de o experiență completă și complexă, care are legătură atât cu propria mea persoană, cât și cu cei din jur.

Madalina: După experiența de la manej au urmat o serie de competiții internaționale. S-au dovedit utile interacțiune și cursurile de educație asistată de cai în viața sportivă?

Vasile: Suntem sportivi de performanță, iar mentalitatea de campion se construiește cu fiecare pas, cu fiecare nouă lecție pe care o luăm. Fie că vorbim despre peretele de escaladă sau stâncă, la manej sau în viața de zi cu zi. Ceea ce mi-am demonstrat la cai, cu subiect și predicat, a fost că încordarea nu este bună. Am înțeles că un corp relaxat și o minte concentrată pot aduce schimbări semnificative în timpul unei competiții.

Madalina: Se aplică aceste cursuri în compania cailor și în viața de zi cu zi?

Vasile: Sunt de părere că orice fel de curs, orice raportare la ideea de învățare are aplicabilitate în viața de zi cu zi. Așa cum de la cățărat am învățat că există mereu noi și noi variante de a aborda o problemă, că mereu există soluții, de la cai am învățat că este musai să fii hotărât și determinat atunci când faci un lucru. Implicarea 100%, atenția și empatia consider că sunt ingredientele perfecte pentru oricine vrea să fie cu adevărat om.