Ce am învățat făcând Overlanding

de Leonard Alexa

Titlul acestui articol este “Ce am invatat facand Overlanding” insa in acelasi timp ar putea sa fie “Ce am invatat facand Overlanding in incercarea mea de a iesi in mod constant din cercul de comfort care se mareste cu timpul si ce pot aplica acum in viata de zi cu zi”. Bine… pe langa acest titlu lung ce nu ar incapea in nici un browser, simt nevoia de a preciza putin si cadrul de referinta despre care voi vorbi atunci cand mentionez Overlanding. Ideea se refera la modul acela traditional de a calatori, peste granite, timp, oameni si culturi, practic, prin si peste tot ce iti iese in cale. Exclude acea scurtatura in timp si spatiu care apare atunci cand este implicat un avion sau alte mijloace performante de calatorie. Pe principiul locuiesti in vestul Europei si vrei sa vezi Asia? Bafta! Ai ceva de mers!

Pentru a adauga si mai multe condimente la aceasta reteta, overlandingul pe care l-am descoperit si ajuns sa iubesc este acela in care nivelul de dificultate / provocare este mai mare. Da, e o provocare sa conduci din Europa pana in Asia, dar ce zici daca trebuie sa faci asta nu cu ultimul model de SUV sau o autorulota ce iti asigura tot comfortul ci cu o masina mica de oras, veche de 15-20 de ani? Un mic hint, tot confortabil e. Stai sa ii vezi pe cei care fac treaba asta cu un Vespa sau cu o bicicleta home-made din bambus.

Dupa astfel de experiente am decis sa impartasesc cateva lucruri pe care le-am invatat si care cred ca acum imi influenteaza filtrul pe care il aplic lumii din jurul meu, precum:

Daca vrei sa evoluezi si sa cresti, fii deschis!

Da, da, la “open-minded” ma refer. In ziua de azi suntem expusi la extrem de multe si complexe lucruri, informatii, situatii, etc, indiferent de cine suntem si cu ce ne ocupam. “Necunoscutul” este mai aproape de noi ca niciodata si ne bate insistent la usa. Putem sa il ignoram si sa baricadam usa insa intr-un final va gasi un geam deschis. Lucrul asta se intampla in mod sistematic, indiferent ca vorbim de influentele care apar asupra culturii din care facem parte, de schimbarile care apar in jobul nostru sau de tipurile de restaurante care apar in cartier, iar noi (dramatizand) avem doua optiuni: fiie 1) respingem ceea ce se intampla si incercam sa ne protejam status quo-ul fie 2) suntem deschisi catre nou, catre necunoscut. Evolutia ne-a invatat sa fim precauti, pentru ca ceea ce nu cunoastem are potentialul de a reprezenta un pericol insa in momentul in care ne ferim de orice schimbare, de orice reprezinta miscare, ne ferim de evolutie. Oricat de bun esti, daca ramai pe loc vei deveni demodat, depasit, ask Nokia. Necunoscutul aduce cu el un factor de risc insa necunoscutul te va invata si te va surprinde mereu. Din necunoscut se naste inovatia iar inovatia in sine te va duce la alt nivel. Am avut ocazia de a descoperi un loc care nu numai ca imi era necunoscut, dar era si “rau famat”. Daca rezumi tot ceea ce vezi in mass media despre Orientul Mijlociu de exemplu, nu reiese tocmai un loc pe care l-ai pozitiona in topul destinatiilor de vacanta. Dupa ce am traversat o parte din el insa, pot spune ca oamenii din Iran sunt cei mai primitori oameni pe care i-am intalnit pe acest pamant. Sunt extrem, extrem de primitori si atenti cu strainii pe care ii intalnesc. Si cand zic extrem ma refer la faptul ca 6 din 10 masini din trafic te vor claxona efectiv pentru a te saluta si a-ti ura bun venit in tara lor. Nu vei plati taxe de autostrada pentru ca esti in vizita, vei negocia sa iti platesti combustibilul in peco (si acum banuiesc ca am platit mereu mai putin decat trebuia), de fiecare data cand te vei opri sa mananci cineva te va ajuta sa comanzi si de cele mai multe ori iti va plati mancarea (vorbim de o tara unde oamenii de rand sunt foarte afectati de sanctiunile economice impuse tarii!), politia te va opri sa se asigure ca ai destula apa cand urmeaza sa traversezi un desert iar majoritatea oamenilor te vor intreba daca ai unde sa dormii sau daca vrei sa mergi la ei acasa, acestea fiind cateva exemple. Atmosfera pe care o vei intalni in Iran este greu de egalat sau regasit in alta parte si cu siguranta vei avea multe de invatat de la modul lor de a fi in contextul in care se regasesc. Daca reusesti sa preiei din aceasta mentalitate cu siguranta vei avea de castigat pe termen lung in dezvoltarea ta. In cariera noastra de exemplu, indiferent de activitate, intotdeauna vor fi in jurul nostru responsabilitati ramase “in aer”, care nu tin de noi si care nu se incadreaza in tipare. Putem sa ramanem la “not my job, not in my paycheck” sau putem sa fim proactivi si sa ne luam unele responsabilitati orfane fara sa ne ceara cineva, in functiie de energia de care dispunem. Atentie totusi la “workaholism”. Dar ce ar fi sa oferim suport colegului care pleaca in concediu sau sa organizam trainingul ala pe care il tot cere HRul chiar daca nu suntem traineri. Din experienta pot sa spun ca astfel de abordari ajuta la extinderea imaginii de ansamblu pe care o avem asupra rolului si contextului in care ne desfasuram activitatea si ne ajuta sa crestem mult mai repede. Be open! Nu stii niciodata cand vei descoperi o noua ramura catre care sa tinzi sau un nou hobby.

Alege calea care te provoaca!

Atentie! Urmeaza o stire cu un puternic impact emotional: Siguranta, nu exista in realitate, e doar un miraj! Nu! Nu propun sa mergem cu 140 la ora prin oras pentru ca siguranta oricum nu exista. Ceea ce vreau sa zic este ca oricat de mult am incerca sa ne punem armuri si sa ne construim castele in care sa ne ascundem de lumea din jurul nostru, tot vom ramane expusi contextului din care facem parte. Daca alegem calea care pare “safe” de fapt s-ar putea sa alegem calea care ne va priva de experienta. Da, e fain sa pleci in city break la Roma sau la Lisabona, sunt orase pe care le recomand oricand si unde m-as intoarce cu fiecare ocazie! Dar cate povesti de spus nepotilor poti obtine astfel? Cat de mult te poate schimba o astfel de experienta? In schimb, sa traversezi Pamirul cu o masina ce are provocari cand trebuie sa urce pe o bordura nu pare neaparat “safe” si sa ramai blocat noaptea in munti la 3500m altitudine pare sa confirme lucrul asta. Dar ceva particular se intampla in astfel de situatii (daca respecti punctul 1 bineinteles). In momentul in care esti la zeci de kilometrii si zeci de ore de cel mai apropiat aeroport care te-ar putea teleporta acasa, in “castelul” tau, esti nevoit sa iesi din clasicul triunghi de victima-agresor-salvator. In astfel de situatii reale, nu ramane decat sa fii propriul tau salvator si garantez ca din genul asta de experienta vei invata time management-ul necesar ca data viitoare sa treci de zona aia pe lumina. E ca atunci cand esti tot timpul in cursuri si carti de dezvoltare personala care sunt super faine si ai de invatat din ele, dar cat de departe poti ajunge doar cu teoria daca nu parasesti sala de curs niciodata? Asta e si unul din motivele pentru care recomand de fiecare data cursurile/workshopurile asistate de cai! Because horses really don’t give a s#*t about your drama, they might give some s#*t… but it will not be related. Acelasi lucru e valabil si cand iti alegi un job de exemplu. Slujba aia monotona din biroul ala caldut, poate chiar bine platita, s-ar putea sa para safe, stabila, insa e posibil sa gasesti niste turbulente in your 30s, don’t know, just saying. Inca o data, nu zic sa iti dai demisia de la job daca nu ai nici un plan, calculeaza-ti riscurile in mod sincer. Vezi apoi ce vrei sa faci dar macar fa niste calcule si nu prioritiza worst case scenario. Provocarile te arunca in situatii reale, neprevazute si tot de aici vine experienta care te va ajuta sa te dezvolti cel mai mult.

Nu te ingrijora de lucrurile pe care nu le poti controla!

Da… e un cliseu… dar e adevarat! Timpul e o resursa limitata, asta e foarte evident. Dar ce am invatat in sala de curs si in afara ei e ca si Energia noastra este tot o resursa limitata. Ai “investi” financiar intr-o afacere in care ai stii de la inceput ca nu vei avea niciodata un profit? Cam asa e si cu lucrurile pe care nu le poti controla. Oricat de multa energie ai investi sa atingi acel mare prag de crestere anul asta, trebuie sa intelegi ca sunt atat de multi factori externi asupra carora nu ai nici cel mai mic control incat nu are sens sa iti epuizezi energia pe “dar ce se intampla daca…” Asta e unul din motivele pentru care apreciez modul in care organizatiile Teal abordeaza viitorul, renuntand la obiective fixe, rigide, ancorate intr-un punct in viitor si optand pentru directii pe care organizatia le “simte” in timp si care evolueaza si se schimba alaturi de organizatie. Distinctia dintre ceea ce poti face si ceea ce nu poti face se realizeaza si ea in baza experientei, genul de experiență in care te regasesti intr-o camera de hotel dintr-un oras de granita, fara bani si fara documente, cand totul in jurul tau pare ca bubuie (la propriu). Depinde de tine daca vrei sa te intorci din drum si sa mergi sa largesti digul de aparare al castelului sau daca vrei sa mergi mai departe in necunoscut. Siguranta e un miraj tocmai pentru ca nu poti controla realitatea din jurul tau. Poti sa visezi la vacanta perfecta si sa o planifici in cel mai mic detaliu, cu itinerariul organizat la minut pentru a maximiza bucuria pe care o poti obtine insa nu poti controla vremea si traficul aerian sau feroviar (desi… am auzit niste povesti din Japonia…) sau poti sa legi mai multe bagaje decat necesar de motor (pe care ulterior sa le dai la schimb pentru cateva beri), sa te urci pe el si sa pleci, azi spre sud, maine… mai vedem. Calatorind fara un plan batut in cuie, fara GPS si rute prestabilite am descoperit cea mai mare senzatie de libertate, cei mai faini oameni si cele mai surprinzatoare locuri, de la festivaluri de cai in mijlocul Pamirului la baruri de bikeri in Siberia sau baze militare sovietice sapate in dealurile croate. Ramanand deschis catre ce poti sa gasesti pe drum in ciuda tuturor factorilor imprevizibili care nu tin de tine ramai deschis la aventura adevarata, la planned grit cum bine spunea cineva, si dupa ce treci prin cateva astfel de experiente reale, cat de greu crezi ca o sa ti se mai para proiectul ala nou de la job sau targetul pe anul asta?

Overlanding-ul m-a facut sa apreciez si mai mult lumea din care fac parte si lumea pe care o descopar. M-a facut sa fiu mai rezilient, mai calm in relatia cu neprevazutul si cu situatiile care nu merg tocmai conform planului. Am invatat (the hard way) ca absolut toate lucrurile se intampla cu un motiv si ca lumea in care traim este mai aproape de “1984” al lui Orwell decat credeam. Este si periculoasa, da, dar atentie, urmeaza iar o stire cu un puternic impact emotional, e la fel de periculoasa in zonele astea necunoscute cum e si locul in care traiesti (indiferent de unde citesti asta), doar ca unele locuri au aceasta iluzie mai bine conturata, o iluzie pe care ne-o dorim si o cautam instinctual.

Fii deschis! Provoaca-te! Focuseaza-te acolo unde poti face o diferenta!

Mai multe articole ale lui Leo sunt de gasit aici:

https://www.facebook.com/leo.alexa.31

https://www.linkedin.com/in/leonard-alexa-463aa480/