Prea mult training

Exista situatia in care sa putem declara ca cineva are parte de prea mult training?

O prima perspectiva asupra dilemei ar putea fi urmatoarea: in sport, cei mai de succes atleti se antreneaza 90% din timp si in restul de 10% fac cel mai bine posibil activitatea pentru care s-au antrenat, in cadrul competitiilor la care participa.

O adoua perspectiva este cea a individului mediu care este educat (in orice forma) un anumit numar de ani si cand se termina scoala, pentru el/ea se termina si educatia. In acest caz putem vorbi de 99% actiune si 1% pregatire.

O a treia perspectiva este cea a individului care in afara programului scolar si independent de acesta, la o anumita varsta descopera ca probabil va trebui sa invete toata viata si astfel in mod frecvent citeste si se expune la experiente educationale de tot felul. Aceasta tipologie de persoana o recunosti usor daca ai ocazia sa ii faci o vizita acasa – are biblioteca si in biblioteca are carti (ale caror cotoare nu sunt neaparat asortate).

Perspectiva numarul patru apartine proprietarului de business care se plange in mod regulat de cat de putina dorinta de progres au unii din angajatii sai. Timpul sau personal de pregatire poate fi din oricare categorie, mai deloc sau chiar mult.

Punctul de vedere numarul cinci apartine angajatului-tip care se plange si cand e trimis la training si cand nu are oportunitati de a-si extinde educatia. Timpul sau de formare este decis de alte persoane si oricum nu conteaza timpul fizic petrecut pentru training deoarece mai mult de jumatate din acesta individul este prezent din punct de vedere fizic si atat.

Punctul de vedere numarul sase este cel al managerului. Acesta poate sa fie unul de sine statator sau o combinatie oarecare intre perspectiva angajatului in raport cu nivelul ierarhic superior si cea a proprietarului de business fata de echipa care ii raporteaza direct sau indirect. Participarea managerului la programele educationale adresate echipei sale este obligatorie insa forma depinde de la caz la caz. Aviz managerilor prea ocupati sau prea educati ca sa participe!

Perspectiva numarul sapte apartine furnizorilor de servicii educationale (traineri, consultanti etc). O intrebare buna de adresat unui furnizor ar fi: care sunt activitatile educationale la care te expui pe tine? (in detaliu, ce ai  invatat din ele si trainingurile pe care le sustii in calitate de trainer nu se pun).

Perspectiva numarul opt apartine cumparatorului de servicii educationale (fie un membru al echipei de resurse umane fie managerul echipei care participa la training). De separat ce cumpara pentru altii de activitatile la care se expune pe sine.

Perspectiva numarul noua apartine directorului de resurse umane, o combinatie intre perspectiva managerului si cea a cumparatorului de servicii educationale. Aceeasi separare se impune.

Perspectiva numarul zece oare cui apartine? Dar cea cu numarul unsprezece?

In ordinea importantei dintre aceste ultime doua perspective, raspunsul este: clientului si competitorului.

Probabil cea mai importanta perspectiva dintre toate este cea a clientului. Perspectiva sa suprascrie orice alta opinie. Clientul este cel care decide, prin achizite sau non-achizitie, daca noi (ca organizatie) castigam competitia numita „cifra de afaceri/ profit” sau oricum ii spuneti voi.

Competitorul abia asteapta oportunitatea de a influenta Clientul sa decida in favoarea sa.

Intr-o lume in care diferentierea, valoarea adaugata si progresul provin din materia cenusie a angajatilor, este posibil sa avem parte de prea mult training?

Raspunsul este…

Ce-ar fi sa intrebati clientii vostri care e raspunsul care vi se aplica?